Intruders

“FARA-CHIP” s-a trezit
pentru cã cineva i-a rostit numele.
Dupã foarte mulţi ani, era liber.

Nu era tânãr sau bãtrân.
Urât sau atrãgãtor.
Nu avea nicio formã.
Nici mãcar nu avea o faţã.

L-au închis în întuneric, într-o groapã
acolo unde nu rãsare soarele.
şi-a amintit de un bãiat cu o faţã
care semãna cu a lui.

“FARA-CHIP” trebuia sã gãseascã bãiatul.
Trebuie sã-şi gãseascã faţa.

Când în cele din urmã a aflat
unde se ascundea bãiatul,
“FARA-CHIP” nu a ştiut ce sã facã.

Vãzând cã mama sãruta bãiatul,
l-a fãcut sã se simtã invidios.
Voia sã fie precum bãiatul. Voia
sã fie iubit. Aşa cã a nãscocit un plan.

Mai întâi, trebuia sã îl separe
pe bãiat de mama lui.
Apoi urma sã-l ducã în vizuina lui.
Unde urma sã îi jupuiascã faţa
şi sã o poarte el.

“FARA-CHIP” s-a apropiat
din ce în ce mai mult.

“FARA-CHIP” nu a putut
sã gãseascã bãiatul.
şi asta l-a fãcut sã fie furios.

•Unde este bãiatul?

+Lãsa-o în pace, monstrule!

-Nu îţi fie fricã, fiule.

•Semeni cu mine.

“FARA-CHIP” nu a furat faţa bãiatului.
Pentru cã “FARA-CHIP”
nu şi-a dat seama de ceva.
Mama bãiatului nu ar fi permis niciodatã
sã îi fie luat fiul fãrã luptã.

Pentru cã pãrinţii...
Întotdeauna or sã facã orice
ca sã-şi apere copii.