Destin

Mereu spun ca lucrurile(rele) care ni se intampla, au toate un motiv, chiar daca noi nu ne dam seama, sau nu vrem. 

Simtitm ca totul e in contra noastra, nu suntem constienti ca acest lucru(rau) ne va duce la ceva si mai bun, sau pur si simplu il meritam pentru ceva ce am facut in trecut. 
Cred in destin, si cred ca fiecare are ceea ce merita.

Adolescenta

Astazi m-am decis. Vreau sa imi impartasesc toate gandurile cu tine. Imi doresc nespus ca tu sa stii ca astazi sunt nelinistita, ca parca simt adolescenta ca o boala, nu una grava, insa de-ajuns de dureroasa incat sa ma impinga pana la marginea prapastiei. Asa ma simt azi... o fiinta inferioara in calea personajului antagonist din povestea care o traiesc acum. Astazi iti scriu, iar maine o sa citesc inca o data ce am avut sa iti zic, sper doar sa ma amuze pe atunci ce am trait azi. Ma aflu intr'o camera cu cinci pereti de data asta, pentru ca traim intr-o lume moderna, dar ca sa scap, trebuie sa constientizez ca al cinci-lea perete are o usita de scapare. Si mai stiu ca ajutorul porneste de la mine, din interior. Imi face bine sa iti spun ce sunt acum.. o adolescenta care vrea ca totul sa prinda culoare, dar totul sa prinda culoare, dar oare daca totul ar fi numai lapte si miere, care ar fi rostul meu pe pamant?

 

 Astazi plang, si tot astazi rad. Vreau sa las totul in urma, si imi mai doresc ca tot ce simt si  ce fac acum, sa fie considerat de catre mine pietre cu care imi creez un drum in viata, insa ceva ma impiedica sa cred ca am puterea sa merg mai departe. Azi am doar 16 ani, dar maine cati ani voi avea? Imi pun intrebarea asta dupa fiecare cearta alor mei, sau dupa fiecare despartire dupa care eu sufar. Ma maturizeaza mult! Tot ce se intampla acum in jurul meu cred ca e ca un pahar cu apa rece aruncat pe fata in somnul acela dulce. Nu asa ma gandeam ca o sa fie adolescenta la care visam si lasam in urma papusile, ca sa nu ma traga inapoi in frumoasa copilarie. Oare sa fie bine cand vorbesc pentru prima oara cu cineva si sa imi spuna: esti matura, cati ani ai defapt? Ma inspaimant acum cand am dat cu ochii de acest zid rece si inalt. Soarele apune inainte sa ma incalzeasca si pe mine. Oare eu nu permit sa mi se aseze pe  fata cate o raza bine-venita? Cum pot sa scap de aceste temeri? Sa imi doresc sa ajung adult, ca atunci cand eram copila si imi doream sa ajung o adolescenta?

Paula

Imperfecti

Si eu ca orice om am defecte, multe sau putine, oricum ma bucur de asta. Nu caut si n-am cautat niciodata sa fiu perfecta. Toti suntem imperfecti intr-un fel sau altul, sau as putea spune ca toti suntem perfecti dar fiecare in felul lui.. in lumea sa.

Ma bucur de defectele mele, ma fac sa fiu ceea ce sunt, sa am pritenii care ii am, si sa ma simt bine cu mine insumi..

Ne-am nascut intr-un sistem de lucruri in care toti oameni si buni si rai in cele din urma mor. Nu conteaza defectele toti avem acelas destin. Nu traii pentru sa se cunoasca prezenta ta, ci pentru sa se simta lipsa ta. Lasa urme in sufletele persoanelor, ca ele sa te tina minte, decat sa atragi atentia pentru cateva momente si apoi sa te nimicesti.

Atata timp cat ceea ce faci o faci bine nu mai conteaza ambalaju, ci persoana in sine, ea este apreciata pentru ceea ce e nu pentru cum arata.

Ceva ce sunt sigura ca si voi a-ti observat este ca amabilitatea nu pretinde cheltuieli dar in ziua de azi se pare ca a devenit un bun foarte rar. Oamenii am devenit iubitori de sine, iubitori de bani, nerecunoscatori, neloiali, fara afectiune, fara stapanire de sine, cruzi, neiubitori de bine, tradatori, incapatanati, umflati de mandrie..

Aceasta este adevarata imperfectie, nu ceea ce vedem la suprafata.

Ura

Daca tot ai inceput zi-mi totul pe fata, n-o sa ma ranesti, acum sunt tare, mi-am pus scutul. Da cartile pe fata, stiu ca nu am cum sa pierd, m-ai castigat o data, m-ai ranit. Dar acele rani s-au vindecat. Durerea m-a facut mai tare, ma facut de fier. N-am sa fac nimic, am sa te las sa vezi cum iti faci rau singur incercand sa ma ranesti, n-ai sa reusesti si ai sa cazi pe bec. Eu te voi ajuta sa te ridici, si asta te va durea si mai tare. As fi putut sa ma razbun, dar asta nu ar fi rezolvat lucrurile. Ti-am acordat timp, nu ca sa-mi dovedesc mie ceva, ci pentru a permite sa vezi cu ochii tai greselile. Ti-am dat o sansa, si ultima. Nu-ti voi mai permite sa ma ranesti din nou. 

Te-am ales

Am ales sa te iubesc, am ales sa fii persoana care urma sa-mi umple zilele de fericire, am ales sarutarile tale, vocea ta..

Am ales sa cred adevarurile tale si sa-ti cred doar pe jumate minciunile, am ales ca nu mai vroiam alte imbratisari, nu vroiam alte maini alaturi de mainile mele si nu vroiam alte maini alaturi de mainile tale.

Am ales venirile si plecarile tale, teama de esec si impulsurile, am ales privirile,  am ales sa devin dependenta de cuvintele tale, si ecoul vocii tale, am ales sa las in urma ceea ce am facut si sa pastrez intacte toate momentele în mintea mea. 

Am ales ca hobby-ul meu cel mai mare ar fi sa te vad, am ales sa vorbesc despre noi, am ales sa fiu puternica si sa lupt pentru un singur motiv, am ales sa-ti ofer toate sansele posibile, am ales sa raman cu defectele si calitatile tale, am ales sa raman cu toate.

Am ales gustul dulce-amar al discutiilor, întotdeauna încheiate cu un "te iubesc", dupa tot ce sa intamplat am ales sa te iubesc, am ales sa risc pentru tine, pentru noi, pentru ca stiam ca n-am sa regret. 

Da! Am pierdut.. dar n-am nici-un regret. A fost incredibil. :)