The notebook

- Stai cu mine?

- Sã stau cu tine? De ce? Deja ne certãm! 
- Asta facem mereu. Ne certãm. Tu-mi spui când sunt un nemernic arogant si eu îti spun când esti o pacoste. Si esti în 99% din cazuri. Nu mi-e teamã sã te jignesc. Dupã doar douã secunde îti revii si redevii o pacoste.

- Si ce?

- N-o sã fie usor. O sã fie foarte greu. Si o sã ne chinuim în fiecare zi, dar vreau sã fac asta, pentru cã te vreau pe tine. Te vreau cu totul, pentru totdeauna, în fiecare zi. Faci ceva pentru mine. Te rog! Închipuieste-ti cum va fi viata ta. Peste 30 de ani, peste 40 de ani. Cum o sã arate? Dacã îl vezi pe tipul ãla, du-te! Te-am pierdut o datã, cred cã pot s-o mai fac, dacã as sti cã asta vrei. Dar nu alege calea usoarã.

- Care cale usoarã? Nu existã asa ceva, indiferent ce as face, cineva are de suferit.

- Nu te mai gândi la ce vrea toatã lumea. Nu te gândi la ce vreau eu sau la ce vrea el, la ce vor pãrintii tãi. Tu ce vrei? Ce vrei?
- Nu-i asa de simplu.

- Ce vrei?
- Nu e...

- Fir-ar sã fie, ce vrei?

- Trebuie sã plec.